Botezul familiilor (caselor) în Noul Testament | Argumentul VII

(Nota: acesta este doar un pasaj din cartea „Botezul copiilor mici, biblic si rational”, de Samuel Miller. Este foarte probabil ca pasajul sa para incomplet asa, separat de restul cartii. De aceea recomand citirea intregii carti. Se gaseste online AICI, sau se poate descarca gratuit in format PDF, HTML, MOBI si EPUB – detalii AICI)

Faptul că în perioada apostolilor găsim în mod repetat principiul botezului casei (familiei) constituie un argument puternic în favoarea botezului pruncilor.

Cei care au făcut cercetări şi care au cunoştinţă despre obiceiurile vechi ale evreilor, afirmă că în perioada Vechiului Testament era obiceiul ca atunci când veneau prozeliți din alte popoare la iudaism, toți copiii familiei lor erau indiscutabil recunoscuţi ca şi membri în Adunare, împreună cu părinții lor. Și pe baza credinței părinților lor, toți cei de parte bărbătească, copii și adulți, erau tăiați împrejur; iar toată familia, atât bărbați cât și femei, erau botezaţi în apă şi astfel incluşi în comunitatea poporului aflat în legământ cu Dumnezeu [1]. Asemănător, când cercetam istoria Noului Testament, aflăm că apostolii (care erau cu toții evrei, desigur obișnuiți cu această practică) au adoptat în lucrarea lor același principiu de a primi și a boteza familiile întregi pe baza credinței părinților. Pe acest principiu au acționat într-un mod clar şi izbitor. Când „Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel”, ni se spune că Lidia „a fost botezată, ea şi casa ei” (Faptele Apostolilor 16:14-15). Când temnicerul din Filipi a crezut, au fost botezaţi „el și toți ai lui, îndată” (Faptele Apostolilor 16:33). De asemenea, citim şi despre „casa lui Stefana” că a fost botezată în întregime (1 Corinteni 1:16). Deşi nu suntem siguri că au existat copii mici în oricare dintre aceste familii, este totuşi foarte probabil să fi existat. În orice caz, principiul botezului familiei, adică primirea tuturor membrilor tineri ai acestor familii pe baza credinţei capului familiei, acest principiu este stabilit în mod clar și definitiv în Scriptură. Principiul acesta constituie o temelie pe care creştinii care susţin botezul copiilor pot sta cu încredere neclintită.

Acum daţi-mi voie să întreb, cunoaşteţi vreun caz de botez al întregii familii, care să se fi întâmplat în lucrarea vreunui pastor baptist? S-a întâmplat oare, în lucrarea unui pastor baptist, ca atunci când părinții unei familii numeroase s-au convertit la creştinism, să fi fost botezați „ei și toţi ai lor îndată„? Putem afirma cu încredere că astfel de cazuri, dacă exista, sunt foarte rare. De ce? Evident, pentru că frații noștri baptiști nu acționează în această privinţă după principiile stabilite în Noul Testament, principii după care au acţionat primii creștini, apostolii.

Anunțuri