“Copiii botezaţi nu sunt totuşi trataţi ca membri deplini în bisericile locale” | Obiectia IX

(Nota: acesta este doar un pasaj din cartea „Botezul copiilor mici, biblic si rational”, de Samuel Miller. Este foarte probabil ca pasajul sa para incomplet asa, separat de restul cartii. De aceea recomand citirea intregii carti. Se gaseste online AICI, sau se poate descarca gratuit in format PDF, HTML, MOBI si EPUB – detalii AICI)

O altă obiecţie spune că aceia care susţin botezul copiilor se contrazic pe ei înșiși, deoarece nu îşi tratează copiii că membri ai Adunării. Frații noștri baptiști spun despre susţinătorii botezului copiilor: „Ei susțin că acei copii de creștini sunt membrii Adunării în virtutea nașterii lor, membri pe deplin, în mod vizibil în legământ cu Dumnezeu, și drept urmare copiii sunt potriviţi pentru pecetea sacramentală (botezul în apă). Cu toate acestea, vedem prea rar vreo biserică susţinătoare a botezului copiilor, care să-i trateze pe copii ca membri ai săi, adică să-i instruiască, să-i supravegheze și să-i disciplineze la fel ca în cazul membrilor adulți. Oare acest lucru nu dovedeşte că sistemul lor este în contradicţie, că nu este practic, și prin urmare că nu este bun?” Această obiecție este una foarte serioasă și importantă, și ar trebui să atragă atenția fiecărui creştin care susţine botezul copiilor şi dorește să îşi mențină mărturia cu consecvență și în mod potrivit.

Nu putem nega faptul că cele mai multe dintre bisericile care susţin botezul copiilor nu acționează în mod consecvent în ceea ce privește această chestiune. Ei nu urmează și nu aplică în întregime sistemul acesta, printr-o purtare corespunzătoare. Copiii deja botezați, socotiți de către biserică (și lucrătorii ei) la fel ca ceilalţi membri, primind pecetea unei legături de legământ al lui Dumnezeu cu poporul Său, sunt lăsaţi în neglijență și păcat, fără a fi cercetaţi şi atenţionaţi, fără fără a fi disciplinaţi corespunzător, ci sunt deseori trataţi la fel ca aceia care nu au legătură cu Biserica. Trebuie să recunoaştem, această realitate este cu totul în contradicție cu natura și felul rânduielii botezului, şi foarte dăunătoare pentru Adunarea lui Dumnezeu. Dar această realitate tristă şi dureroasă, așa cum s-a constatat deseori, nu se ridică împotriva doctrinei în sine (statutul copiilor ca membri ai Adunării), ci împotriva lipsei de consecvență a celor care pretind că au adoptat această doctrină și că acţionează în acord cu ea.

Dacă un scop măreţ al bisericii, așa cum am observat mai înainte, este să instruiască „o sămânță divină” pe calea adevărului, a sfințeniei, și a mântuirii; și dacă scopul peceții sacramentale este să „despartă ce este de preţ, de ceea ce este fără preţ” (Ieremia 15:19), și să stabilească un semn distinctiv pentru poporul Domnului, atunci fără îndoială cei care poartă acest semn, fie copii sau adulţi, ar trebui să fie supravegheaţi în mod adecvat. Trebuie ca legătura lor cu Adunarea lui Dumnezeu să nu fie pentru nicio clipă pierdută din vedere, sau neglijată. În ceea ce-i privește pe adulți, această responsabilitate este, în general, recunoscută de către toate bisericile evanghelice. Însă a ajuns să fie neglijat acest aspect în ceea ce privește copiii membri, iar această realitate nu este îndreptăţită. Totuși este evident că trebuie îndeplinită cu mare atenție această responsabilitate, cu referire la membrii tineri ai adunării, având ca scop zidirea și extinderea familiei creștine.

În cazul în care se pune întrebarea: “Oare ce s-ar putea face pentru cultura morală și bunăstarea copiilor botezați, mai mult decât se face deja?” La această întrebare eu răspund: foarte multe lucruri, care ar fi de o valoare nemăsurată atât pentru ei, cât și pentru comunitățile creștine în general. Sarcina de a-i instrui pe copii pentru Dumnezeu este într-adevăr una dificilă; dar este posibilă, și împlinirea ei cu credincioşie implică răsplata din belşug. Se poate spune că planul pe care-l prezint în continuare se dezvoltă în mod natural din doctrina statutului pruncilor ca membri ai Adunării. Şi nimeni nu se poate îndoi că, dacă acest plan este urmat cu credincioşie în practică, va aduce o nouă vreme glorioasă în istoria Adunării lui Dumnezeu.

Aşadar, toţi copiii botezați, începând din ceasul în care au primit pecetea legământului lui Dumnezeu, trebuie să fie înregistraţi și recunoscuţi ca ucenici prunci. Lucrătorii bisericii, precum și părinții lor după trup, trebuie să îi privească întotdeauna cu ochi vigilenţi și afectuoşi. Instruirea creștină, constrângerea creștină, avertizarea și rugăciunea să îi însoţească totdeauna, de la sânul mamei la grădiniţă, și de la grădiniță până la finalul studiilor şcolare, oricare ar fi ele. Să fie învăţaţi de mici respectul și citirea Cuvântului lui Dumnezeu, și să memoreze pasaje din Biblie. Învăţăturile potrivite, precum și alte crezuri ale adevărurilor creștine, să fie puse înaintea ochilor lor și prin repetare constantă să fie întipărite în mintea lor. Să fie școli pentru copii stabilite în fiecare biserică, sub îndrumarea directă a unor învăţători exemplari, drept credincioşi şi evlavioși, supravegheaţi cu atenţie de către păstorii bisericii, și vizitate ori de câte ori este posibil de către toți lucrătorii bisericii.

Acestor tineri preţioşi să li se aducă deseori aminte de legătura lor cu familia creștină. Pretenţia îndreptăţită a Domnului Hristos asupra dragostei și faptelor lor, să fie de multe ori amintită în mod clar, solemn și afectuos. Fiecare caz de greşeală și imoralitate să fie mustrat cu credincioşie, și pe cât posibil, să fie împiedicat. Păstorii să-i adune pe copiii botezați când este posibil și să le prezinte instrucțiuni și îndemnuri în Numele lui Dumnezeu, Căruia i-au fost dedicaţi (de către părinţi, în momentul botezului). Iar toate eforturile să fie făcute pentru a întipări în cugetul şi inimile lor adevărul Evangheliei. Când copiii ajung la vârsta înţelegerii, să li se aducă aminte cu drag despre datoria lor de a atesta, prin propria lor mărturisire, angajamentele făcute de părinții lor în botez, și să li se ceară repetat să ofere în primul rând inimile lor, și apoi mărturia exterioară a lor înaintea Mântuitorului. Fie ca acest plan să fie urmărit cu credincioşie, în mod constant, cu răbdare și cu dragoste părintească. Dacă instruirea și îndemnul nu sunt luate în considerare, și persoana respectivă apucă pe un drum greşit, prin imoralitate sau neglijenţă, să fie avertizată, mustrată, suspendată sau chiar excomunicată, în funcție de caracterul persoanei şi gravitatea cazului.

Unii vor spune: „Ce? Să fie suspendată sau excomunicată temporar o persoană tânără, care nu a luat încă parte la Cina Domnului, şi nici măcar nu a cerut acest privilegiu?” Desigur. De ce nu? Deoarece copiii creștinilor se nasc membri ai bisericii, și li se aplică botezul ca un semn și o pecete pentru acest statut de membri ai Adunării, atunci este foarte clar că aceştia ar trebui să fie trataţi în toate privințele ca membri ai Adunării. Şi desigur, în cazul în care aceştia acționează într-un mod necreștin, trebuie să fie împiedicaţi să se bucure de privilegiile lor creștine din Adunare. Dacă acest lucru n-ar putea fi acceptat, atunci ar însemna să se renunțe la cele mai importante principii în ce priveşte îndatoririle şi ordinea în adunare. Să fie suspendată sau exclusă de la privilegiile adunării o persoană tânără, care deşi a fost botezată în copilărie și instruită în sânul bisericii, acum n-are nicio înclinaţie spre credinţă. Acest caz este asemănător cu al unei persoane care a luat parte, timp de mai mulți ani, la masa Domnului, dar a părăsit acum casa lui Dumnezeu, și nu mai are vreo dorință să urmeze poruncile creștine. Nimeni nu considera nepotrivit sau exagerat să declare că o astfel de persoană nu este demnă pentru părtășia creștină, și să o excludă de la această părtăşie, chiar dacă persoana nu mai are vreo înclinaţie să se bucure de părtăşie. Exact același principiu se aplică și în cazul copiilor botezaţi.

Într-adevăr, unii dintre susţinătorii botezului copiilor au presupus că, deși fiecare copil botezat este un membru al bisericii, el ar fi doar un membru al Adunării vizibile în general, iar nu membru al vreunei adunări locale; și, aşadar, el nu ar fi supus la disciplina adunării locale până când va intra în mod oficial într-o anumită adunare locală. Eu consider că această opinie este împotriva principiilor Adunării. Fiecare copil botezat trebuie, fără îndoială, să fie considerat ca un membru al adunării în care a primit botezul, până când el moare, este excomunicat, sau este transferat în mod potrivit către o altă biserică locală. Dacă va veni vreodată vremea în care toate bisericile noastre vor acţiona după acest plan, atunci când copiii (care sunt membri într-adevăr) vor fi supravegheaţi cu grijă neîncetată și afectuoasă, din punct de vedere moral; atunci când o persoană tânără botezată care încă nu participă la Cina Domnului, va fi supusă disciplinei creștine cu afecţiune și credincioşie, dacă ea cade cumva în erezie sau imoralitate; atunci când persoana va fi transferată în mod potrivit printr-o scrisoare, dintr-o anumită biserică locala spre supravegherea și grija alteia; atunci când starea sa duhovnicească va fi supravegheată, atât de biserică, cât și de către părinții ei, cu grijă sfântă și afectuoasă; când acest plan eficient va fi pus în aplicare, botezul copiilor va fi în mod universal recunoscut ca o binecuvântare, iar Adunarea va străluci într-o nouă glorie duhovnicească.

Adevărul este că dacă botezul copiilor ar fi aplicat în mod corespunzător şi dacă mărturia sa și obligațiile pe care le impune ar fi respectate și urmărite în mod corespunzător, atunci ar exista puțini împotrivitori. Sunt sigur că în cazul în care aceste lucruri s-ar făptui, ar duce la o binecuvântată convertire mântuitoare pentru sute şi mii dintre tinerii noștri. Sunt sigur de acest lucru, aşa cum sunt sigur de credincioşia Dumnezeului legământului. Da, botezul copiilor este rânduit de Dumnezeu, însă greşelile stau în comportamentul susţinătorilor acestei doctrine. Contradicţia dintre teoria şi practica susţinătorilor a fost mai dăunătoare pentru botezul copiilor, mai mult decât toate argumentele împotrivitorilor săi, de o sută de ori mai mult! Nădăjduim că susţinătorii botezului copiilor se vor trezi într-o zi din amorţeala lor jalnică, și vor arăta că ei susţin o rânduială care este atât de prețioasa, pe cât este de biblică.

Anunțuri