“Nu găsim botezul pruncilor peste tot în Biserică, aşa cum era circumcizia în Adunarea lui Israel din Vechiul Testament” | Obiectia XI

(Nota: acesta este doar un pasaj din cartea „Botezul copiilor mici, biblic si rational”, de Samuel Miller. Este foarte probabil ca pasajul sa para incomplet asa, separat de restul cartii. De aceea recomand citirea intregii carti. Se gaseste online AICI, sau se poate descarca gratuit in format PDF, HTML, MOBI si EPUB – detalii AICI)

Cea din urmă obiecție pe care propun să o cercetăm este: „Dacă botezul ia locul tăierii împrejur, iar Adunarea este aceeași în esenţa acum ca și atunci, pe vremea când tăierea împrejur era pecetea de inițiere, atunci de ce nu găsim botezul copiilor peste tot în Adunarea Noului Testament, cum era tăierea împrejur în Vechiul Testament? De ce nu este fiecare copil, în lumina Evangheliei, botezat în apă, după cum fiecare copil evreu a fost tăiat împrejur în Vechiul Testament?”

Eu răspund astfel: aşa ar trebui să se întâmple, fără îndoială. Adică oriunde pătrunde Evanghelia, părinții ar trebui să fie credincioși adevărați; ar trebui să fie ei înşişi membri ai Adunării lui Hristos și ar trebui să dedice copiii lor pentru Dumnezeu în sfântul botez. Porunca lui Dumnezeu cere acest lucru. Şi dacă părinții sunt aşa cum ar trebui, atunci sunt pregătiți pentru o aplicare corectă a acestei peceţi sacramentale. În perioada Vechiului Testament, o singură națiune a fost chemată dintr-o lume idolatră ca să fie deţinătoarea Cuvântului și rânduielilor adevăratului Dumnezeu. Atunci, toți cei care aparțineau acelei națiuni au fost legaţi prin jurământ ca să fie puşi deoparte. Şi în cazul în care unii nu erau curaţi, cel puțin din punct de vedere ceremonial, porunca divină era să fie „nimiciţi din poporul lor”. Obligația a fost universală, iar în caz de nerespectare, pedeapsa a fost şi ea universală. Fără îndoială că mulţi părinți în acea perioadă şi-au prezentat copiii înaintea lui Dumnezeu în sacramentul tăierii împrejur, fără să aibă credință adevărată. Însă ei mărturiseau în mod vizibil credință, îndeplineau cerinţele ritualului de curățire exterior, și aceste lucruri făceau ca tăierea împrejur să fie autorizată și potrivită. Aşa este şi în Adunarea Noului Testament. Adunarea este un trup deosebit de restul omenirii, aşa cum a fost şi în perioada Vechiului Testament, dar nu se limitează la o singură națiune. Se compune din toți aceia care mărturisesc adevărata credinţă, din orice neam ar fi ei. În cadrul acestei comunități spirituale, botezul ar trebui să fie la fel de universal, precum era tăierea împrejur pentru “dreptul de cetăţenie” în Israel (Efeseni 2:12). Părinții care mărturisesc credința în Hristos și ascultarea față de El, ar trebui să-i aducă pe copiii lor pentru botez. Există într-adevăr situaţii când mulți părinţi nu sunt sinceri în mărturisirea lor. Dar totuși, pentru ca aceştia împlinesc cerinţele în aspectele exterioare, adică mărturisesc cu gura lor credinţa şi ascultarea de Hristos, copiii lor au dreptul la botez. Aşadar, aproape toţi pruncii din ţările declarate creştine, în aceste condiții, pot şi ar trebui să fie botezaţi, cu siguranţă.

Anunțuri