“Nu găsim exemple clare de botez al pruncilor în Noul Testament” | Obiectia III

(Nota: acesta este doar un pasaj din cartea „Botezul copiilor mici, biblic si rational”, de Samuel Miller. Este foarte probabil ca pasajul sa para incomplet asa, separat de restul cartii. De aceea recomand citirea intregii carti. Se gaseste online AICI, sau se poate descarca gratuit in format PDF, HTML, MOBI si EPUB – detalii AICI)

A treia obiecție adusă deseori este următoarea: “Dacă botezul copiilor ar fi predominat în Biserica primară, ne-am fi putut aștepta să găsim în istoria Noului Testament câteva exemple ale copiilor de creștini care să fie botezaţi în perioada prunciei lor”. Frații noștri baptiști ne reamintesc că istoria Noului Testament cuprinde mai mult de șaizeci de ani de la stabilirea Adunării în noua perioadă. Ei afirmă: „Aşadar, în această perioadă lungă, dacă Adunarea a avut drept principiu (și practică) botezul copiilor, atunci foarte probabil că trebuia să se găsească mai multe cazuri înregistrate de botez al copiilor celor care erau deja în părtăşia Adunării. Dar, în tot ceea ce s-a scris clar (sau, ocazional, să se fi făcut vreo aluzie) în ceea ce privește bisericile din Ierusalim, Antiohia, Corint, Efes, Roma, Galatia, Colose etc, nu găsim nicio mențiune despre astfel de botezuri de prunci. Noi, prin urmare, tragem concluzia că nu s-a întâmplat niciun astfel de botez”.

Când cercetăm această obiecție, vom găsi că ea are putere la fel de mică precum cea de mai înainte. Scopul principal al istoriei din Noul Testament este să prezinte înaintarea Evangheliei. Prin urmare, scopul scriitorilor a fost mai degrabă să ne informeze cu privire la convertirile la creștinism din iudaism și dintre păgâni, decât să detalieze ce s-a întâmplat în sânul adunărilor locale. Ni se spune suficient despre bisericile locale ca să putem urmări tulburările care au avut loc în ele şi originea lor, și să facă clare diferitele îndemnuri în legătură cu aceste tulburări, care au rămas scrise pentru învăţătura poporului lui Dumnezeu din vremurile următoare. Prin urmare, toate cazurile de botez care sunt înregistrate, sunt cazuri în care botezul a fost oferit pentru convertiți din iudaism sau păgânism la creștinism. Nu avem niciun exemplu de vreun alt tip de botez în istoria Adunării, după pogorârea Duhului Sfânt. Aşadar, după principiile pe care şi noi le susţinem, acest lucru este exact ceea ce ar fi fost de așteptat. În consemnarea istoriei acestor adunări locale, cine s-ar gândi să prezinte cazurile de botez al copiilor născuţi după înfiinţarea bisericii locale, din părinţi care erau deja membri acolo? Aceste cazuri erau atât de normale, obişnuite, la ordinea zilei, iar nicidecum vreun eveniment remarcabil. Şi desigur, nu ne putem aștepta să fie înregistrat în scris. Aşadar nu este de mirare faptul că nu găsim niciun caz de acest fel specificat în istoria Adunării în perioada apostolică.

Dar aceasta nu este totul. În legătură cu acest fapt, exista o dificultate și mai mare, care aduce mari probleme pentru convingerile baptiştilor. Din motivul menționat, nu este suprinzator că nu găsim în Noul Testament cazuri de botez al copiilor născuţi de-a lungul timpului printre familiile deja creștine din perioada apostolică. Totuși, pentru principiile baptiştilor, este mult mai dificil să se explice de ce nu găsim niciun exemplu de persoană născuta din părinți creștini care să fie botezată la vârstă adultă. După principiile baptiştilor, copiii de creștini nu au nicio legătură cu Adunarea. Deci copiii lor ar fi la fel de „străini” (Efeseni 2:12) precum copiii păgânilor și ai musulmanilor, până când, prin credință și pocăință ei sunt aduşi în cadrul legământului. Aşadar, ne-am putea aştepta ca şi convertirea împreună cu botezul lor să fie la fel de atent consemnate, și la fel de minuțios detaliate, ca şi convertirea și botezul celor adulţi care fuseseră “străini de legămintele făgăduinţei, fără drept de cetățenie în Israel” (Efeseni 2:12). Totuşi, realitatea este că pe parcursul unei perioade de şaizeci de ani de la înălțarea lui Hristos (perioada cuprinsă în istoria din Noul Testament), nu avem niciun indiciu despre botezul vreunui adult care să fi fost născut între timp din părinți deja creștini (la momentul naşterii sale). Acest fapt are mare putere în favoarea botezului pruncilor.

Anunțuri