Dumnezeu a hotărât să includă copiii în Adunare | Argumentul III

(Nota: acesta este doar un pasaj din cartea „Botezul copiilor mici, biblic si rational”, de Samuel Miller. Este foarte probabil ca pasajul sa para incomplet asa, separat de restul cartii. De aceea recomand citirea intregii carti. Se gaseste online AICI, sau se poate descarca gratuit in format PDF, HTML, MOBI si EPUB – detalii AICI)

Vedem clar că în Adunarea lui Dumnezeu din perioada Vechiului Testament, copiii au avut statutul (sau calitatea) de membri. Acest lucru este un semn hotărâtor al voii lui Dumnezeu cu privire la această chestiune.

Nimeni n-ar putea pune la îndoială că în perioada Vechiului Testament, copiii au fost de fapt membri ai Adunării lui Dumnezeu; și, ca atare, au fost consideraţi şi ei persoane potrivite pentru pecetea legământului. Când Dumnezeu l-a chemat pe Avraam și a făcut legământul Lui cu el, a cuprins urmaşii lui Avraam în acest legământ. Mai mult, a stabilit şi o rânduială prin care această legătură a copiilor cu Adunarea vizibilă a lui Dumnezeu avea să fie confirmată în mod public și pecetluita, iar acest lucru să se facă pe când copiii erau la o vârstă fragedă, de numai opt zile. Dacă adulții evrei au fost membri ai Adunării lui Dumnezeu în perioada Vechiului Testament, atunci cu siguranță şi copiii lor au fost de asemenea membri. Pentru ca ei au fost aşezaţi în aceeași poziţie a legământului, și au avut aceeaşi pecete a legământului pe trupul lor,  aşa cum au avut-o părinții lor adulți.

Mai mult, acest legământ avea în vedere binecuvântări spirituale, pe lângă cele vremelnice, pământeşti. Tăierea împrejur este definită în mod clar, de către apostolul Pavel inspirat de Duhul Sfânt, ca o “pecete a neprihănirii care se capătă prin credința” (Romani 4:11). Aşadar, ea nu a fost doar o simplă promisiune cu privire la stăpânirea ţării Canaanului şi la bunăstarea pământească de acolo, ci tăierea împrejur a confirmat și a pecetluit un legământ în care toate familiile pământului aveau să fie binecuvântate (Geneza 12:3). Totuși, aceasta pecete a legământului a fost în mod solemn stabilită de Dumnezeu pentru a fi aplicată (și a fost, în adevăr, aplicată timp de aproape două mii de ani, de la Avraam până la Hristos), copiilor de vârstă fragedă, ca semn al apartenenţei lor la familia intrată în legământ cu Dumnezeu, și ca semn al dreptului lor la privilegiile legământului.

Aşadar, aici avem o realitate care nu poate fi ascunsă sau respinsă, ci este recunoscută de către toți; o realitate pe care cei ce susţin botezului copiilor pot sta ferm, ca pe o stâncă neclintită. Căci, dacă înțelepciunea infinită a lui Dumnezeu a considerat odinioară că este bine şi potrivit ca pruncilor să li se aplice „o pecete a neprihănirii căpătate prin credința”, înainte ca aceştia să fie capabili să exercite credință, atunci cu siguranță este la fel de potrivit şi acum. Botezul, care este în mod asemănător o pecete a neprihănirii prin credința, poate să fie aplicat în mod corect chiar de la o vârstă la fel de fragedă. Ceea ce sigur a existat odinioară în poporul lui Dumnezeu, stabilit clar de Dumnezeu Însuşi, poate să continue să existe, fără să punem sub acuzare înțelepciunea sau bunăvoința lui Dumnezeu.

Anunțuri