Dumnezeu nu şi-a retras niciodată hotărârea în privinţa copiilor | Argumentul V

(Nota: acesta este doar un pasaj din cartea „Botezul copiilor mici, biblic si rational”, de Samuel Miller. Este foarte probabil ca pasajul sa para incomplet asa, separat de restul cartii. De aceea recomand citirea intregii carti. Se gaseste online AICI, sau se poate descarca gratuit in format PDF, HTML, MOBI si EPUB – detalii AICI)

Am văzut aşadar că în perioada Vechiului Testament copiii au fost membri ai Adunării încă din pruncia lor. Am văzut, de asemenea, că Adunarea din Vechiul Testament şi cea din Noul Testament este una şi aceeaşi în esenţa ei. Acum suntem pregătiți să trecem la următorul pas: să tragem concluzia că, dacă pruncii au fost cândva membri ai Adunării în perioada Vechiului Testament, iar Adunarea rămâne aceeași în esenţă, atunci fără îndoială copiii sunt încă membri, dacă nu cumva găsim vreo poruncă a lui Dumnezeu care să-i excludă din Adunare. Deoarece a existat o hotărâre divină directă care i-a adus în cadrul legământului și le-a oferit un loc în Adunare, atunci în mod evident, ar trebui să existe o hotărâre divină la fel directă, dacă am dori să anulăm vechile lor privilegii și să-i scoatem din familia legământului. Iar dacă nu putem găsi o asemenea hotărâre directă, atunci înseamnă că ei sunt încă membri în Adunare. Dar vă întreb: s-ar putea găsi o astfel de hotărâre pentru anulare și excludere? Nu! Acest lucru nu a fost niciodată posibil, și nici nu va fi vreodată.

Includerea copiilor în Adunare, prin hotărâre divină, este un fapt de necontestat. Faptul că Adunarea este una şi aceeaşi în cele două perioade, nici acest lucru nu se poate contesta în mod cinstit. Continuitatea legământului avraamic, în care nu doar descendenții direcți din Avraam, ci „toate familiile pământului” aveau să fie binecuvântate, şi acesta este un fapt de necontestat (Geneza 18:18, 22:18, 26:4). Și nu vom găsi nici un indiciu în Noul Testament pentru a retrage privilegiile importante acordate copiilor de credincioși. Dacă recunoaştem faptul că privilegiile acestea nu au fost niciodată retrase în mod oficial, atunci desigur ele rămân în vigoare în continuare. Creştinii care susţin botezul copiilor nu sunt nevoiţi să caute în Noul Testament vreo poruncă specială în favoarea statutului de membri ai Adunării pentru copiii de credincioși. Porunca a fost dată în cel mai direct şi oficial mod, cu aproape două mii de ani înainte de perioada Noului Testament (în vremea lui Avraam). Şi pentru că nu a fost niciodată anulată acea poruncă, atunci ea rămâne ferm în vigoare, bineînţeles.

Este trist faptul că frații noștri baptiști nu vor să înţeleagă şi să recunoască dimensiunile şi importanţa acestui adevăr cu privire la Adunare. În Vechiul Testament, copiii mici în vârstă de numai opt zile, erau recunoscuţi ca membri ai unui popor în legământ cu Dumnezeu, închinat lui Dumnezeu atât pentru binecuvântările spirituale, cât și pentru binecuvântările pământeşti. Era o Adunare pecetluită cu o pecete a legământului, prin care au fost incluşi în mod oficial şi copiii, că sămânța a celor credincioși, pentru a fi în întregime și pentru totdeauna ai Domnului. Oare poate fi batjocorit statutul de membru în Adunare pentru un prunc (aşa cum se întâmplă deseori astăzi), fără a batjocori pe Dumnezeu care a fost alături de „Adunarea israeliţilor din pustiu” (Fapte 7:38), Acela ale Cărui căi sunt înțelepte și drepte?

Anunțuri