Marturia istoriei (2) – Ciprian din Cartagina. Ioan Gură de Aur | Argumentul X

(Nota: acesta este doar un pasaj din cartea „Botezul copiilor mici, biblic si rational”, de Samuel Miller. Este foarte probabil ca pasajul sa para incomplet asa, separat de restul cartii. De aceea recomand citirea intregii carti. Se gaseste online AICI, sau se poate descarca gratuit in format PDF, HTML, MOBI si EPUB – detalii AICI)

O altă mărturisire cel puţin la fel de puternică este cea a lui Ciprian, unul dintre Părinţii Bisericii, latin din secolul al treilea şi contemporan cu Origen.

În anul 253 după Hristos, a avut loc un conciliu (sinod) format din șaizeci și șase de episcopi sau păstori, la Cartagina, sub conducerea lui Ciprian. Pentru acest conciliu, Fidus, un păstor din provincie, a trimis următoarea întrebare, la care şi-a dorit să capete răspuns prin sfatul reunit al celorlalţi: anume, dacă era necesar pentru administrarea botezului să se aștepte până la a opta zi, precum fusese în cazul tăierii împrejur, sau dacă un copil ar putea fi botezat mai devreme după naștere. Întrebarea, după cum putem observa, nu a fost dacă ar trebui să fie copiii botezaţi. Lucrul acesta era de la sine înţeles. Ci pur și simplu, dacă era necesar să se amâne până la a opta zi după naștere. Conciliul a ajuns în unanimitate la următoarea decizie, și a transmis-o într-o scrisoare lui Fidus:

„Ciprian și restul episcopilor care au fost prezenți în conciliu, șaizeci și șase la număr, către Fidus, fratele nostru: sănătate!”

„În ceea ce privește cazul copiilor: tu te gândeşti ca ei n-ar trebui să fie botezați la două sau trei zile după ce s-au născut, deoarece după legea tăierii împrejur, nimeni nu ar trebui să fie botezat și sfințit înainte de a opta zi de la naștere. Cu privire la aceasta, toți cei din conciliu am avut o altă părere decât a ta. Nimeni nu a fost de părerea ta, ci ​noi toți am considerat mai degrabă că mila și harul lui Dumnezeu să nu fie oprite pentru nicio ființă umană care se naște. Aşadar, dragă frate, am fost de părere în conciliu, că noi nu ar trebui să împiedicam nicio persoană de la botez și de la harul lui Dumnezeu, care este milostiv și bun cu noi toţi. Și acest lucru, valabil pentru toți, trebuie să fie respectat cu atât mai mult la copii, chiar și la cei nou-născuţi” (Ciprian, Epist. 66).

Cu siguranță, nicio mărturie nu poate fi mai decisivă decât aceasta. Lord Chancellor King, în ceea ce priveşte Biserica din primele secole, după ce citează ceea ce am amintit mai devreme şi încă multe altele, în continuare face următoarea afirmaţie: „Aşadar aici avem o hotărâre sinodală pentru botezul pruncilor, declarată în mod oficial, aşa cum era de aşteptat. O hotărâre care, fiind formulată de un sinod, este mult mai autentică și mai convingătoare decât cea a unuia singur dintre Părinţii Bisericii, având în vedere că un singur om şi-ar putea formula mai degrabă propriul lui raţionament şi propria lui părere. Dar concluzia unui sinod (și ar fi putut spune: „concluzia unanimă a unui sinod de șaizeci și șase de membri”) demonstrează că practica botezului pruncilor era obișnuită și folosită în întreaga Biserică.” [5]

Renumitul Ioan Gură de Aur, unul dintre Părinţii Bisericii, grec de la sfârșitul secolului al patrulea, având ocazia să vorbească despre tăierea împrejur și despre dezavantajele și durerea care o însoţeau, în perioada de dinaintea venirii lui Hristos, spune: „Dar tăierea noastră împrejur, mă refer la harul botezului, dă vindecare fără durere, ne aduce o mulţime de foloase, și ne umple cu harul Duhului Sfânt. Şi nu are vreun timp stabilit, cum a avut tăierea împrejur. Ci botezul poate fi administrat pentru cineva care este fie la începutul vieţii lui, fie în mijlocul ei, sau la bătrânețe. Se poate primi această tăiere împrejur care nu este făcută de mână omenească, şi nu există nicio dificultate în administrarea ei, ca să se arunce povara de păcate și ca să se primească iertare pentru tot trecutul păcătos” (Homil. 40 în Geneza).

Anunțuri