“Mulţi dintre cei botezaţi în pruncie nu ajung să primească mântuirea, deci au fost botezaţi în zadar” | Obiectia VII

(Nota: acesta este doar un pasaj din cartea „Botezul copiilor mici, biblic si rational”, de Samuel Miller. Este foarte probabil ca pasajul sa para incomplet asa, separat de restul cartii. De aceea recomand citirea intregii carti. Se gaseste online AICI, sau se poate descarca gratuit in format PDF, HTML, MOBI si EPUB – detalii AICI)

O altă obiecție pe care frații noștri baptiști o aduc des este aceea că în cazul botezului copiilor, urmările rânduielii nu corespund suficient de des cu înţelesul ei. Noi afirmam că botezul este un simbol pentru naşterea din nou, dar experiența arată că marea majoritate a copiilor botezați în pruncie nu ajung să se bucure de harul naşterii din nou. Fraţii noştri baptişti spun că practica botezului copiilor strică Adunarea într-un mod foarte grav, prin umplerea ei cu persoane necredincioase. Împotriva acestei obiecții răspundem astfel:

Este într-adevăr trist faptul că botezul nu este urmat mai des de acel folos spiritual a cărui emblemă este, adică naşterea din nou. Dar totuși această realitate nu distruge semnificația botezului, nici nu o face să fie zadarnică. Pentru ca rânduiala botezului le arata de fiecare dată tuturor celor care o privesc, necesitatea naşterii din nou prin Duhul Sfânt. Rânduiala botezului impune, și asigură într-o bună măsură pentru copiii bisericii, instruirea şi pregătirea clară şi fidela în doctrinele Evangheliei, în special în acea doctrină a curăţirii duhovniceşti. Rânduiala botezului este legată, într-o mulţime de cazuri, de privilegii prețioase, precum și de beneficiul mântuirii. Aşadar cu siguranță, n-avem dreptul să tragem concluzia că toate acestea sunt de puţin folos, chiar dacă rânduiala nu este în toate cazurile urmată de binecuvântarea pe care o reprezintă simbolic.

Mulţi oameni citesc Biblia fără folos! Mulţi oameni iau parte la ora de rugăciune a adunării locale, fără să fie sinceri şi fără să fie mântuiţi! Dar oare este citirea Scripturilor sau rugăciunea mai puțin necesare sau de valoare îndoielnică, din acest motiv? Într-adevăr, aceeași obiecție ar putea fi făcută şi despre tăierea împrejur. Asemeni botezului, ea a fost un simbol al naşterii din nou, și al curățirii duhovniceşti. Dar câți au primit semnul exterior al tăierii împrejur fără vreun folos duhovnicesc? Aceeași obiecție ar putea fi adusă împotriva tuturor lucrurilor pe care Dumnezeu le-a instituit. Toate acele lucruri au semnificaţii profunde și sunt pline de înţelesuri și îndemnuri duhovniceşti, dar puterea lor de acţiune este de natură morală asupra fiecărui om, și ele pot fi învinse de necredință. Ele nu pot exercita o putere de natură fizică, sau să convertească și să mântuiască prin puterea lor proprie. Aşadar ele sunt de multe ori făcute, în cazul multor oameni, fără să le fie de folos. Dar totuşi aplicarea lor nu este deloc zadarnică pentru Domnul, în ceea ce privește Adunarea, ci are zilnic o influență pe care n-o putem înţelege pe deplin. Fără îndoială, mii de oameni, chiar şi dintre cei botezați la vârsta adultă, primesc botezul fără credință, și desigur, fără folosul mântuirii. Dar alte mii de oameni îl primesc în credință și în legătură cu acele foloase duhovniceşti prețioase pe care botezul le simbolizează. Aceasta este realitatea cu privire la toate rânduielile lui Dumnezeu. Dar chiar dacă acestea nu sunt în toate cazurile legate de beneficiile mântuirii, nu trebuie nicidecum să le vorbim de rău, nici nu trebuie să încetam să le recomandăm din cauza acestui motiv.

Dar dacă botezul este un simbol al naşterii din nou, dacă arata tuturor celor care-l cer, fie pentru ei înșiși sau pentru copiii lor, importanța și necesitatea acelei măreţe lucrări a harului lui Dumnezeu, dacă îi provoacă pe părinţi să-i învețe pe copiii lor (de îndată ce aceştia devin capabil să primească îndemnuri) acest adevăr de bază, precum și toate celelalte adevăruri fundamentale ale credinței noastre sfinte; dacă în urma botezului lor, copiii sunt recunoscuţi ca având o legătură însemnată cu Adunarea lui Dumnezeu, ca să respecte legile ei, și îi face responsabili în fața judecăţilor ei; deci dacă toate aceste principii sunt respectate cu credincioșie în practică, ar putea copiii noştri să fie aşezaţi în alte condiții mai favorabile pentru folosul lor duhovnicesc? Chiar dacă nu sunt născuţi din nou în momentul botezului (fapt pe care natura rânduielii nu îl implică), totuşi datorită legăturii lor cu Adunarea, copiii sunt astfel recunoscuţi şi pecetluiţi, aşezaţi în cea mai potrivită școală pentru a învăța, atât practic cât și la nivel de doctrină, lucrurile lui Dumnezeu. Oare nu sunt, prin aceste lucruri, temperaţi, moderaţi și făcuţi membri mai buni ai societății, chiar dacă nu ajung să devină cu adevărat evlavioşi? Și oare nu sunt mulți dintre ei aduşi înapoi din rătăcirile lor temporare, prin trezirea influenţată de pecetea lor primită la botez și instruirea lor timpurie, ca să se gândească serios la mântuire? Nimeni să nu spună, aşadar, că botezul copiilor rareori își face efectul pe care îl simbolizează. Botezul pruncilor îşi împlineşte scopul mult mai des decât îşi imaginează unii de obicei. Iar dacă aceia care îi aduc pe copii înaintea lui Dumnezeu în rânduiala botezului ar fi mai credincioşi şi evlavioşi, atunci rezultatul dorit ar avea loc de cel puţin zece ori mai des.

Anunțuri